Ce-i viața ta? E o peniță
Cu care-i scris mereu pe-un drum
Și-apoi la ultima portiță
Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță
Nu se mai șterge nicidecum!

Și vorbe-n vânt și fapte rele
Se scriu pe veci ca-ntr-un album
Păzit e scrisul tău de stele
De-ai pune mări întregi să spele
Nu se mai șterge nicidecum!

Să nu te minți că-n veșnicie
Trecutul de preface-n scrum!
Căci Dumnezeu stă mărturie
Și tot ce-n fața Lui se scrie
Nu se mai șterge nicidecum!

În ceasul greu de judecată
Îți vei citi întregul drum
Și-i izbucni în plâns deodată
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai șterge nicidecum!

Nu poate șterge decât sânge
Și sânge sfânt, dar nu oricum
Ce înger trupul și-l va frânge
Și-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge
Nu se mai șterge nicidecum!

Azi adu-ți vina ta și greșul
Hristos îți șterge-al vieții drum
Cum trece pe nisip vârtejul
Dar dacă azi nu prinzi prilejul
Nu se mai șterge nicidecum!

Isus, pe lemn, răbdând arșița!
Isus e prețul tău acum!
Te face alb ca lămâița
Și tot ce-a scris, pe drum, penița
Nu mai rămâne nicidecum!