Trei cruci de lemn, trei cruci enorme de lemn
Vopsite cu trei culori, pãzesc pe marginea soselei
Fîntîna celor... crediciosi!

Trei cruci pe marginea soselei cu gesturi largi de mîini bolnave
Opresc din drum pe cãlãtori si parcã-s trei spînzurãtori
De care atîrnã trei crisosi...

Într-o zi împinsi de-acelasi funerar îndemn
Ca dou-armate puse una-n fata alteia
Cumintii se-ntîlnirã cu nebunii
Copiii mortilor de mîine se-ntîlnirã cu pãrintii...

"Si-armatele-ncepurã lupta la umbra crucilor de lemn
Deoparte flutura stindardul credintei... alb... curat..."

...ca albul cel curat, al florilor de nufãr
Iar tricolorul nebuniei, închis cu grijã-n cîte-in cufãr
De craniu omenesc...
Sta gata sã se desfãsoare la cea dintîi îngenuncheare
A albului domnesc...

Însã-n ziu-aceea cerul înnegrit de fum pãrea
Un tavan de catedralã ce se nãruia
"Iar fumul din clopotnitele-aprinse deschidea-n albastrul:"
Drumul altui fum, mai greu, mai negru si-albastrul
se-nnegrea...

Si-n ziu-aceea cerul înnegrit de fum pãrea
Un tavan de catedralã ce se nãruia

Si multimea-nspãimîntatã, spre clopotnitele-aprinse
Se-ndrumeazã grupuri, grupuri, cei cuminti privesc plîngînd
Plîng ca resturile unei armate-nvinse, iar nebunul stã deoparte
Si zîmbeste ... fredonînd:
BLASFEMIE !!!
"Iar tricolorul nebuniei adãpostea pe-nvingãtori!!!"